Arsuri timpurii ale frunzelor și pete galbene pe frunzele de grâu

Patarea timpurie a frunzelor la grâu

Patarea timpurie a frunzelor la grâu (PTFG), cunoscută și sub denumirea de patarea de primăvară sau septorioză (Septoria leaf blotch), este o boală importantă în numeroase regiuni ale lumii cu condiții răcoroase și umede în perioada de la încolțire până la înflorire. Boala se observă atât la grâul comun pentru panificație, cât și la grâul dur. În condiții de dezvoltare epifitotică a bolii, pierderile de recoltă pot atinge până la 50%. În ultimii ani, PTFG s-a clasat printre bolile de frunte din punct de vedere al dăunătorității în Bulgaria, alături de rugină galbenă, rugină brună și mănușă. Motivele pentru aceasta sunt condițiile favorabile dezvoltării sale, sensibilitatea soiurilor, perturbările în rotația culturilor și tehnologia de cultivare, precum și tratamentele fungicide neefectuate la timp.

O toamnă umedă și relativ caldă, urmată de o iarnă blândă și aproape fără zăpadă și o primăvară răcoroasă și umedă, favorizează dezvoltarea bolii. Astfel de condiții au fost observate în anul de recoltă 2015/2016, ceea ce a condus la o dezvoltare epifitotică a PTFG în multe regiuni ale țării. Includerea grâului într-o rotație culturilor pe două câmpuri, precum și aratul insuficient al resturilor vegetale după sfărâmare, creează condiții pentru acumularea și păstrarea inocolului și, prin urmare, sporește riscul de dezvoltare a bolii în condiții favorabile progresului acesteia.

Patarea galbenă a frunzelor

Patarea galbenă a frunzelor (PGF), cunoscută și sub denumirea de tan spot (Tan spot), este o boală a cărei răspândire și dezvoltare sunt asociate cu perturbarea rotației culturilor și aplicarea lucrărilor minime ale solului. Boala apare la grâul comun pentru panificație și la cel dur, la orz, triticale și secară. În condiții favorabile dezvoltării sale, reducerea recoltării la grâu poate varia de la 20 la 70%.

Combaterea bolii trebuie să respecte principiile Practicii Bune de Protecție a Plantelor, adică combinarea metodelor chimice cu măsuri și abordări agronomice și organizatorico-economice.

• Respectarea unei rotații a culturilor pe 3-4 ani, cu culturi care nu sunt atacate de patogeni.
• Aratul adânc al resturilor vegetale în cel mai scurt timp posibil după recoltare.
• Utilizarea soiurilor rezistente. Din păcate, majoritatea soiurilor de grâu de selecție locală au o rezistență scăzută la patogen.
• Respectarea densității de semănare recomandate pentru soi. O densitate mai mare a plantelor duce la o menținere mai îndelungată a umidității în cultură, ceea ce creează condiții favorabile pentru dezvoltarea patogenilor.
• Fertilizarea echilibrată.