Discuții privind viitorul protecției plantelor în UE – parte a discuției mai ample privind viitorul producției de alimente și prevenirea schimbărilor climatice

În ultimul deceniu, umanitatea a simțit în mod acut amenințarea schimbărilor climatice, a pierderii biodiversității și a poluării planetei. Un raport al IPBES stabilește că natura este în declin într-un ritm fără precedent în istoria umană, iar rata de extincție a speciilor se accelerează. Potrivit WWF, lumea a pierdut aproape 70% din speciile sale de animale sălbatice din 1970. Aceasta amenință ecosistemele de care depind alimentația și agricultura. În același timp, cele mai recente avertizări ale Convenției Internaționale pentru Protecția Plantelor (IPPC) arată clar că în acest deceniu avem o ultimă șansă de a limita încălzirea globală la 1,5°C, după care vom intra pe o cale ireversibilă care va face unele părți ale acestei planete nelocuibile și altele din ce în ce mai inospitaliere.

Agricultura, ca cea mai mare industrie din lume, contribuie la probleme și se așteaptă să ofere soluții. Sectorul angajează peste un miliard de oameni și produce alimente în valoare de peste 1,3 trilioane de dolari anual. Pajiștile și culturile ocupă aproximativ 50 la sută din terenurile locuibile și oferă habitat și hrană numeroaselor specii. Populația mondială depășește astăzi 7 miliarde, iar până în 2100 se așteaptă să atingă 11 miliarde. O expansiune suplimentară a terenurilor pentru agricultură este inacceptabilă, deoarece este cel mai important factor în pierderea diversității biologice, creșterea gazelor cu efect de seră și impactul negativ asupra mediului. Tendința de creștere a productivității pentru a satisface nevoile unei populații în creștere creează o presiune severă având în vedere consecințele asupra mediului. Bolile, dăunătorii și buruienile afectează producția de culturi, ducând la pierderea resurselor (apă, energie, forță de muncă) și impactând negativ sustenabilitatea.

Datorită interesului sporit al mass-mediei în jurul Anului Internațional al Sănătății Plantelor (2020), a devenit larg cunoscut faptul că plantele sănătoase sunt fundamentul întregii vieți, al funcționării ecosistemelor și al securității alimentare. Dăunătorii și bolile afectează culturile, reducând disponibilitatea alimentelor și crescând costurile de producție. Menținerea sănătății plantelor protejează mediul, pădurile și biodiversitatea de dăunătorii plantelor, abordează consecințele schimbărilor climatice și sprijină eforturile de eradicare a foamei, malnutriției și sărăciei. Astăzi, până la 40% din culturile alimentare se pierd anual din cauza dăunătorilor. În termeni de valoare economică, bolile plantelor singure costă economia globală aproximativ 220 de miliarde de dolari anual, iar insectele invazive aproximativ 70 de miliarde de dolari. Prin protejarea plantelor împotriva dăunătorilor, bolilor și buruienilor și prevenirea răspândirii acestora în noi zone, sănătatea plantelor contribuie direct la conservarea biodiversității noastre și la protejarea mediului. În plus, o mai bună sănătate a plantelor în agricultură reduce necesitatea utilizării de produse chimice pentru combaterea dăunătorilor. Acest lucru, la rândul său, contribuie și la protecția mediului.

40 de ani – Facultatea de Protecția Plantelor și Agroecologie

În 2020, UE a lansat Pactul Verde European, strategia „De la fermă la furcă” și Strategia pentru Biodiversitate. Acestea conțin planuri de a reduce semnificativ contribuția Europei la schimbările climatice, de a transforma agricultura către niveluri sustenabile de producție și consum și de a proteja mediul și biodiversitatea. Discuția despre viitorul protecției plantelor în UE face parte dintr-o discuție mult mai amplă despre viitorul producției de alimente și prevenirea schimbărilor climatice. În 2020, protecția culturilor nu mai poate fi realizată izolat. Protecția plantelor este încorporată într-o strategie de producție integrată care cuprinde toate inputurile și măsurile necesare pentru a optimiza procesul de producție vegetală. Presiunea publică și nevoile fermierilor necesită căutarea schimbării. Inovațiile din industrie, împreună cu cercetarea fundamentală și aplicată din universități și institute de cercetare, creează oportunități de îmbunătățire a tehnicilor de protecție a culturilor. Politica de reducere a utilizării produselor de protecție a plantelor necesită dezvoltarea accelerată a alternativelor. Sistemul alimentar și agricol posedă know-how și inventivitate umană, inovații și tehnologii, precum și capital natural pentru a-și crește productivitatea și reziliența, precum și pentru a-și reduce propria amprentă de carbon și pentru a elimina miliarde de tone de carbon din atmosferă și a-l bloca în soluri, păduri, turbării și zone umede.

Sarcina este de a construi un sistem alimentar și agricol mai durabil care să atenueze efectele schimbărilor climatice și să restaureze biodiversitatea și ecosistemele noastre.

Acest lucru poate fi realizat prin: dezvoltarea și implementarea la scară largă a agriculturii regenerative și a abordărilor similare care conduc la rezultate îmbunătățite pentru o agricultură productivă și sustenabilă din punct de vedere ambiental; valorificarea și contabilizarea utilizării capitalului natural, cum ar fi apa, solul, aerul și biodiversitatea, de către sistemul agroalimentar; stimulente de piață și finanțare publică pentru restaurarea naturii și furnizarea diverselor servicii ecosistemice; împărtășirea cunoștințelor și urmărirea inovațiilor în tehnologii și practici care sprijină atât securitatea alimentară, cât și cea ambientală și renunțarea la cele care nu o fac.